Judecătorii români au oferit încă o lecție de „solidaritate socială”: nu, mulțumim, nu vrem să renunțăm la nimic, că nu-i corect „să sărăcim cu toți”. Afirmația vine fix azi, când suntem anunțați că România e în „recesiune tehnică”. De parcă n-am fi simțit cu toții asta când ne uităm în portofel. Dar, de fapt, nu. Nu toți. Căci judecătorii nu vor să fie săraci ca orice fraier. Ei, comedie!
Președinta Curții de Apel București, Liana Arsenie, a spus-o cu subiect și predicat: „Am mai spus-o, pare că poporul român trăiește sub acea karma a caprei vecinului. Nu este o soluție să sărăcim cu toții”, a spus judecătoarea.
Ne-a luminat și privitor la faptul că pensiile „de serviciu” ale magistraților nu sunt pensii speciale (de parcă nimeni nu le-ar zice așa de vreo 10 ani), ci o componentă esențială a statutului lor special. „Capisci?” Înțelege toată lumea, da?
Karma caprei vecinului? Cum ar veni, dacă un judecător primește o pensie mai bună decât tine, nu te supăra! E doar karma universală. Asta deschide perspectiva unei noi formule economice: dacă toți am primi pensii măcar pe-aproape de cele magistrat, nu s-ar mai simți sărăcie, căci ar fi o karma colectivă. Genial!
România în recesiune? Nicio grijă. Pentru magistrați, nu pentru restul muritorilor, evident. Pentru că fix azi, când judecătorii discută despre cât de bine se simte karma universală, s-a anunțat oficial că România a intrat în recesiune tehnică. Dar recesiunea nu-i atinge pe magistrații cu privilegii demne de imunitate constituțională, ci tot pe noi, ceilalți.
În timp ce povestea karmică se desfășoară la nivel înalt, milioane de pensionari români trăiesc cu pensii modeste sau foarte mici,
se descurcă greu la sfârșit de lună,
și se crucesc când taxele, impozitele și prețurile cresc ca Făt Frumos. Și totuși, când vine vorba de reformă, magistrații îi invită pe toți să se abțină de la tăieri, că nu-i frumos să sară toți grașii pe grăsime. Dar când s-a tăiat de la ceilalți, s-a tăiat cu două mâini.
Guvernul a propus un proiect de lege care să plafoneze pensiile magistraților și să le alinieze, măcar un pic, cu realitatea economică. Însă Curtea Constituțională a amânat decizia de 5 ori, spre deliciul tuturor celor care cred că „independența justiției” înseamnă să nu atingi niciodată pensia.
Guvernul avertizează că dacă reforma nu este adoptată, România ar putea pierde fonduri europene în valoare de peste 230 milioane de euro, adică bani care s-ar putea fi folosiți pentru drumuri, spitale… sau alte pensii modeste. Surprinzător, judecătorii nu se arată convinși că ar trebui să dea înapoi ceva. Că ei vor să rămână moartă doar capra vecinului. Și ei să rămână cu turmele grase și frumoase, nu?
Recapitulând, într-o țară în care fiecare leu contează, avem recesiune, prețuri mari, taxe umflate, milioane de pensionari cu venituri la limita supraviețuirii, persoane cu handicap umilite, mineri revoltați, șomeri cu nemiluita, locuri de muncă pe cale de dispariție, salarii ciuntite, oameni nevoiți să lucreze chiar si la negru să aibă o pâine pe masă și… în celălalt colț judecătorii care ne explică foarte calm că, evident, nu e o idee bună să „sărăcească cu toții”, doar pentru că unii au deja pensii foarte bune.
Deci, în loc să diminuăm discrepanțele sociale, rămânem cu karma caprei vecinului și cu speranța că, la un moment dat, cineva va găsi o soluție mai bună decât… karma.
