Primăria Capitalei a anunțat că „punem Bucureștiul la punct” printr-un sistem de semaforizare inteligentă care va revoluționa traficul din oraș. 580 de intersecții vor fi dotate cu senzori magnetometrici, camere video, programe de inteligență artificială și un centru de comandă demn de NASA, amplasat strategic la parterul clădirii Centrului Integrat Municipal pentru Situații de Urgență.
Totul sub coordonarea primarului Ciprian Ciucu. Cost total: 51,9 milioane de euro, bani pentru care se caută, evident, fonduri europene. Pe scurt, AI-ul va decide când stai și când pleci, va prioritiza autobuzele și troleibuzele și va reduce poluarea. Bucureștiul va respira. Bucureștenii, mai vedem.
Anunțul vine într-un oraș în care încă avem străzi „bombardate”, cartiere fără apă caldă, șantiere care par instalații de artă contemporană și un trafic ce poate fi studiat ca fenomen meteo extrem.
„Din 2005 tot vorbesc ăștia de semaforizare inteligentă, dar nicio inteligență artificială sau umană nu poate rezolva blocajul din traficul orașului”, spune un bucureștean, probabil în timp ce așteaptă la al patrulea verde ratat.
Șofer: „Pare scris de Jules Verne!”
Altul e mai literar: „Proiectul este bun, pare scris de Jules Verne. Problema rămâne finanțarea. Cât timp primăria subvenționează apa caldă și căldura fără să țină seama de venituri, nu va avea bani nici să treacă strada…” Într-adevăr, până la AI, poate rezolvăm versiunea 1.0 a orașului: conducte, șine, asfalt. „Când? Tramvaiul 5 nu circulă nici acum. Liniile de tramvai sunt dezastru. Șantiere începute și neterminate. Doar text… gol.”
În București, timpul e relativ. 6 luni pot însemna un mandat. Sau două. Un alt comentator amintește că „și Nicușor a povestit aceeași poveste”, referire la fostul primar Nicușor Dan, actualmente președinte. „Pentru cei care au deschis televizorul mai târziu, fostul primar, actualul El Presidente, a promis la primul mandat semaforizare inteligentă în 6 luni… și voi l-ați crezut, nu? Și eu… că l-am votat…”
Un nostalgic intervine: „«Semafoare inteligente»! Încă din ’87 exista undă verde pe Magheru și Elisabeta. Cu senzori (sârme) în asfalt și cronomecanisme cu roți dințate. Încă bâjbâim…”
Unii cer lucruri mai simple: semaforizare separată la stânga în intersecții precum Șoseaua Pantelimon – Șoseaua Fundeni sau Șoseaua Colentina – strada Gherghiței. „E posibil să le implementați înainte să mai fie și alte accidente?” Alții spun direct: „Până ajungem să vedem promisiunile realitate, faceți-le funcționale pe cele deja instalate. E jale. Sunt semafoare care nu funcționează cu săptămânile.”
Un șofer descrie experiența urbană standard: „Prind 6 semafoare, toate pe roșu, noaptea, când din alte direcții nu vine nimic. Și stai și arzi combustibil și timp degeaba. Nu mai vorbim că ne vrem europeni care nu poluează.”
Corect. Mai puțină așteptare înseamnă mai puțină poluare. Sistemul există „în Anglia de ani buni și în orașe mici”. La noi, va exista în patru etape, 580 de intersecții și 1.500 de senzori, dacă studiile de fezabilitate – acum la 95% – vor ajunge și la 100%, și apoi la implementare.
Concluzie: viitorul sună bine, prezentul claxonează. Bucureștiul va avea un sistem complex de AI care „ia singur decizii, în funcție de valorile de trafic”. Rămâne de văzut dacă va ști să gestioneze și valorile de nervi.
Până atunci, orașul rămâne împărțit între promisiuni inteligente și probleme reale. Semafoarele vor deveni smart. Șoferii, deja sunt – au învățat să supraviețuiască într-un oraș unde roșul ține mai mult decât un mandat și verdele vine doar în comunicate.
