În mod normal, repatrierea unor cetățeni români dintr-o zonă tensionată ar trebui să fie o operațiune de rutină pentru un Minister de Externe. Discretă, eficientă și, ideal, fără scandal. În România, însă, chiar și un avion care aduce acasă copii poate deveni un exercițiu de comunicare politică ratat spectaculos.
Ultimul episod îl are în prim-plan pe ministrul de Externe, Oana Țoiu, și pe familia fostului premier Victor Ponta. Fiica acestuia, Irina, în vârstă de 17 ani și 11 luni, nu a mai ajuns în avionul organizat pentru repatrierea românilor din Emiratele Arabe Unite. Potrivit mamei sale, Daciana Sârbu, adolescenta ar fi fost dată jos din autocar înainte de îmbarcare pentru că prezența ei ar fi reprezentat, atenție, „o vulnerabilitate de imagine” pentru „specialista” USR care a fost cocoțată în fruntea Ministerului de Externe.
Nu pentru că avionul era plin. Nu pentru că nu era minoră. Nu pentru că ar fi luat locul altcuiva.Ci pentru că, aparent, imaginea. În conferința de presă organizată ulterior, ministrul Țoiu nu a negat nici măcar o secundă că ar fi existat o intervenție. Nu a explicat nici de ce copilul a fost scos din autocar, nici cine a luat decizia, nici dacă avionul era sau nu plin. În schimb, publicul a primit un discurs abstract despre „criterii obiective”.
„Nu sunt luate decizii individuale privind apartenența politică a părinților unui copil”, a spus ministrul, precizând că prioritatea o au „grupurile școlare cu copii neînsoțiți și cazurile medicale”.
Problema e că, potrivit familiei, Irina Ponta era exact ceea ce spune definiția: un minor neînsoțit. Detaliu aparent irelevant pentru o conferință de presă în care întrebările concrete au primit răspunsuri teoretice.
Ministrul invizibil și purtătorul de scut
În mod normal, într-o criză de imagine, ministrul apare, explică și închide subiectul. La Ministerul de Externe, strategia pare să fie alta: ministrul apare rar, se plimbă des, iar explicațiile sunt livrate de alții. În acest caz, în fața jurnaliștilor a ieșit mai ales directorul de comunicare al ministerului.
De la repatriere la duel politic
Pentru Daciana Sârbu, situația este mai simplă: spune că va depune plângere penală pentru abuz în serviciu și insistă că fiica ei nu a cerut niciun tratament preferențial. „Copilul meu nu este în acel autocar și nu a ajuns la avion… vreau să știu de ce, cine și pentru ce motiv”, a declarat ea.
Sârbu susține că explicația primită a fost că prezența adolescentei ar fi fost o „vulnerabilitate de imagine”. Dacă aceasta este într-adevăr explicația reală, atunci diplomația românească a descoperit un nou criteriu de selecție pentru zborurile de repatriere: nu urcă cine are nevoie, ci cine nu creează titluri incomode.
Manualul perfect al unei crize prost gestionate. À la USR!
În doar câteva zile, Ministerul de Externe a bifat toate etapele clasice ale unei crize de comunicare gestionate prost: o decizie neclară; o explicație contradictorie; o conferință de presă de o oră, dar fără răspunsuri și un ministru care vorbește mult, dar nu lămurește nimic. Rezultatul? Un avion care trebuia să aducă acasă cetățeni români a devenit subiect de scandal național.
Iar întrebarea simplă rămâne încă fără răspuns: dacă avionul nu era plin și transporta copii, de ce un copil a fost dat jos din autocar?
Până când Ministerul de Externe va reuși să ofere un răspuns clar, publicul rămâne cu impresia că singurul lucru repatriat cu succes din Dubai a fost confuzia. Iar pentru un minister care se ocupă cu diplomația, confuzia este, probabil, cel mai prost ambasador posibil… Așa că Țoiu, roiu’ de la Minister!
