În timp ce românii numără bonuri, recalculări și eventuale creșteri de taxe, la Parlament s-a discutat marți despre eficientizarea administrației. Printre cei peste 5.000 de primari prezenți la întâlnirea cu premierul Ilie Bolojan, unul a reușit să măsoare timpul reformei cu precizie elvețiană: Ioan Stegeran, primarul comunei Fărcașa, Maramureș, a venit cu un Rolex la mână.
Presa a scris că accesoriul ar valora 50.000 de euro. Edilul a ținut să liniștească spiritele: nu e chiar atât. L-a cumpărat acum doi ani, din România, cu factură pe numele lui, trecut în declarația de avere. Așadar, dacă tot strângem cureaua, măcar să știm că factura e în regulă.
Declarația care a făcut însă deliciul momentului vine direct din filozofia administrației moderne: „Dacă un primar trebuie să fie sărac, atunci și comunitatea va fi săracă.”
Comuna Fărcașa are puțin peste 4.000 de locuitori. Nu e Monaco, dar are un primar care măsoară timpul în ediții limitate. Stegeran explică faptul că banii nu provin din funcția publică, ci din mediul privat. A deschis în 1991 o firmă de transporturi care îi aduce anual dividende de aproape 1,9 milioane de lei. Pe lângă asta, încasează și o pensie de aproximativ 5.000 de lei pe lună.
„Veniturile mele nu sunt din primărie”, subliniază edilul.
Deplasările la București, hotelul, mașina, motorina – toate sunt plătite din buzunarul propriu. Practic, bugetul local respiră ușurat: austeritatea începe cu contribuabilul, dar eleganța vine din privat.
În declarația de avere apar și alte detalii care confirmă că timpul chiar înseamnă bani: bunuri din aur, ceasuri, arme și panoplii de vânătoare în valoare de 144.000 de euro, patru lingouri de aur estimate la 80.000 de euro și sume consistente în fonduri de investiții și conturi bancare.
În 2025, edilul a primit distincția „primar de 7 stele” pentru implicare și dezvoltare.
Momentul ales pentru apariția Rolexului este, totuși, interesant. În fața celor peste 5.000 de primari, premierul Ilie Bolojan a vorbit despre eficiență, posibile reduceri de personal, creșteri de taxe locale și chiar comasarea unor localități dacă reformele nu se fac la timp. Mesajul general: trebuie să strângem rândurile. Și cureaua.
În acest context, imaginea unui ceas de lux la o întâlnire despre tăieri și restructurări pare mai degrabă o campanie de promovare pentru conceptul „austeritate premium”.
Pentru românul de rând, care încearcă să înțeleagă cum va arăta următoarea factură sau următorul impozit, explicația e simplă: dacă primarul își permite, comunitatea are un model de urmat. Nu oricine poate avea un Rolex, dar oricine poate avea răbdare. Multă răbdare.
La Fărcașa, timpul nu costă bani. Costă doar ceva mai puțin de 50.000 de euro. Sau, mă rog, „ceva mai ieftin”, vorba edilului.
