Acasă Carambolul zilei Comportament de maidan, în Parlament

Comportament de maidan, în Parlament

Când argumentele lipsesc, dai cu pumnul în masă! În teorie, Parlamentul României ar trebui să fie locul în care ideile se confruntă, nu vocile. Argumentele se „ciocnesc”, nu pumnii. În practică, însă, tot mai des asistăm la scene care par desprinse dintr-un meci de cartier, nu dintr-o democrație europeană.

 

Ultimul episod? Țipete, nervi și bătut cu pumnul în masă în timpul dezbaterii bugetului Ministerului Transporturilor. Protagoniști: deputatul PSD, Adrian Câciu, și președinta de ședință, senatoarea PNL, Gabriela Horga. Motivul? O întrebare fără răspuns. Reacția? Pumn în masă și țipete. Replica a venit sec, dar cât se poate de sugestiv: „Controlați-vă”.

 

Un schimb de replici care spune, de fapt, mult mai mult decât pare. Pentru că nu e vorba doar despre un moment de nervi. Este simptomul unei degradări vizibile a comportamentului public. Când nu mai ai argumente, ridici tonul. Când nici tonul nu ajunge, mai rămâne pumnul.

 

Ulterior, pe holurile Parlamentului, Adrian Câciu și-a cerut scuze și a declarat că „nu își pierde ușor cumpătul”. O afirmație interesantă, având în vedere că tocmai îl pierduse în direct, cu martori și stenogramă. A mai adăugat că PSD ar fi fost „jignit în fiecare clipă”.

 

 

De cealaltă parte, Gabriela Horga a pus punctul pe i: „Atunci când nu are argumente, domnul Câciu jignește”. O observație care nu se referă doar la un om, ci la un stil tot mai răspândit în politica românească.

 

Între timp, Partidul Național Liberal cere sancțiuni și anunță sesizarea Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Reacții oficiale, comunicate, proceduri, toate în regulă pe hârtie.

 

Dar problema reală rămâne: cum am ajuns ca Parlamentul să semene tot mai mult cu un maidan?

 

Nu e primul incident și, judecând după ritmul în care se degradează discursul public, nici ultimul. Aleșii care ar trebui să dea tonul civilizației în dezbatere ajung să normalizeze exact opusul. Iar mesajul transmis este simplu și periculos: nu contează ce spui, contează cât de tare strigi.

 

În final, rămâne o întrebare pe care niciun pumn în masă nu o poate acoperi: dacă nici în Parlament nu mai există reguli de decență, unde mai există?