Magazinul Fiscului, între „Black Friday” și „Dispariții misterioase”. România mai bifează o performanță administrativă greu de egalat: statul care abia reușește să colecteze taxe a descoperit că nici bunurile confiscate nu sunt chiar… de găsit.
La Agenția Națională de Administrare Fiscală, instituția care știe exact câți bani ai în cont, dar mai puțin unde sunt propriile bunuri, a început o anchetă internă după ce aproximativ 200 de mașini s-au evaporat din inventar. Nu metaforic. Fizic.
Mașinile ar fi trebuit să fie vedetele noii platforme de licitații, un fel de „eMAG cu sechestru”, unde statul vinde de la Ferrari și Lamborghini până la ceasuri cu diamante și genți de lux. Numai că, în loc să fie listate online, unele dintre ele au ales, aparent, o altă destinație.
Platformă nouă, probleme vechi
La doar două zile de la lansare, platforma ANAF deja livrează… surprize. Nu pentru cumpărători, ci pentru propriii inspectori, care au descoperit că între ce scrie pe hârtie și ce există în realitate e o mică diferență: vreo 200 de autoturisme.
Adică suficiente cât să organizezi un salon auto de dimensiuni respectabile. Sau, în cazul de față, o anchetă internă.
Oficial, se vorbește despre „suspiciuni de integritate în rândul angajaților”. Neoficial, probabil cineva se întreabă cum reușești să pierzi 200 de mașini fără să observe nimeni. Nu e vorba de un pix sau de un dosar rătăcit între birouri. Sunt mașini. Multe. Cu roți. Care, teoretic, nu dispar singure.
Magazinul statului: trafic mare, marfă incertă
Partea bună? Platforma a înregistrat 14 milioane de accesări în primele 24 de ore. Românii s-au înghesuit să vadă ce scoate statul la vânzare: bolizi de lux, bijuterii, apartamente, visul oricărui vânător de chilipiruri cu acte în regulă.
Partea mai puțin bună? O parte din marfă s-ar putea să existe doar în descriere. E ca și cum ai intra într-un magazin online, ai vedea un Lamborghini la reducere și, când dai click, afli că produsul „nu mai este în stoc”… pentru că nu mai este nici în curte.
Cum funcționează sistemul (teoretic)
Pentru a participa la licitații, doritorii trebuie să-și facă un cont și să depună o garanție de 10% din valoarea bunului. Banii sunt returnați dacă nu câștigi.
Statul, în schimb, pare că nu trebuie să depună nicio garanție că bunurile există efectiv.
Realitatea bate satira
Dacă verificările vor confirma diferențe majore între bunurile sechestrate și cele disponibile, vor începe controale de integritate. Cu alte cuvinte, instituția care verifică pe toată lumea va trebui să se verifice pe sine.
Ceea ce, în România, e deja un gen literar. Până atunci, rămâne întrebarea simplă: unde sunt cele 200 de mașini?
Dacă le vede cineva, poate să anunțe ANAF. Ideal ar fi înainte să apară și ele… la licitație.
