După ce a votat cot la cot cu partenerii de guvernare majorarea taxelor locale, UDMR descoperă brusc că „limita de suportabilitate a fost depășită”. Kelemen Hunor cere acum reducerea impozitelor, într-un exercițiu de „la loc comanda” fiscal care vine prea târziu. Răul e deja făcut, iar nota de plată a ajuns la populație.
Este greu de numit altfel decât ipocrizie acest „giratoriu politic”. Când deciziile au fost luate, UDMR a ridicat mâna fără rezerve. Acum, când efectele lovesc direct în oameni și nemulțumirea crește, partidul încearcă să joace rolul apărătorului contribuabililor. Nu e corecție, e doar manipulare cu schimbare de direcție.
Propunerile de reducere a taxelor nu repară nimic concret: bugetele locale sunt deja afectate, iar cetățenii rămân cu promisiuni. Așa-zisa „maturitate politică” invocată acum ar fi trebuit să existe înainte de vot, nu după.
Singurul lucru notabil este apariția tensiunilor din coaliție. În rest, așteptările populației sunt aproape de zero. Oamenii au învățat că, în România, taxele se măresc sigur, iar explicațiile scuzabile de după, nu ajută cu nimic.
UDMR a intrat în giratoriul politic: a votat, a întors și speră că lumea nu observă. Problema e că oamenii observă și deja plătesc!
