În timp ce șoferii din România văd cum prețul carburanților a trecut de 10 lei pe litru, Guvernul condus de Ilie Bolojan a venit, în sfârșit, cu o soluție. Una elegantă, tehnică și, după cum spun specialiștii, complet inutilă.
Ordonanța adoptată joi promite să „tempereze” scumpirile. În realitate, spun economiștii, temperează mai degrabă nervii opiniei publice decât prețurile de la pompă.
Criza reală: mai puțin petrol, mai mulți nervi
În timp ce la București se scriu ordonanțe, în lume lucrurile sunt ceva mai complicate. Tensiunile din Orientul Mijlociu, blocajele din Strâmtoarea Hormuz reduc serios cantitatea de petrol disponibilă. Pe scurt: mai puțin carburant, mai mulți cumpărători.
Profesorul de economie Cristian Păun explică situația fără menajamente: „Această criză este generată de mai puțin carburant care ajunge pe piață și de mai mulți care licitează pentru acest carburant mai puțin.” Cu alte cuvinte, problema nu e la pompă, ci în conducte. Dar, desigur, e mai simplu să reglementezi benzinarii decât geopolitica.
Adaos plafonat, speranțe nelimitate
Piesa de rezistență a ordonanței este plafonarea adaosului comercial. Sună bine, dă bine la televizor și creează impresia că cineva „face ceva”.
Doar că, potrivit lui Cristian Păun:„Adaosul comercial este undeva la 10-15% din prețul final. Ceea ce vom obține prin această plafonare va fi praful de pe tobă. Nu va scădea absolut deloc prețul la pompă”.
Mai mult, specialistul avertizează că intervențiile asupra comercianților ar putea avea efect invers: „Toate măsurile care îi vizează pe benzinari ni se vor întoarce în față. Guvernele nu produc petrol, iar problema rarității rămâne”.
Dar cine are nevoie de realitate, când ai o ordonanță?
Reducem acciza, dar doar puțin și doar pentru puțin timp
Guvernul mai propune și reducerea accizei. O măsură care, teoretic, ar putea aduce o ușoară ieftinire.
Practic? Tot temporar. „Acciza este fixă pe litru. (…) Impactul ar fi unul punctual”, spune Păun. Adică un fel de plasture aplicat pe o fractură deschisă.
Analiză: „gest politic ambalat în limbaj tehnic”
Nici analiza realizată de Asociația Energia Inteligentă nu este mai blândă. Expertul Dumitru Chisăliță descrie ordonanța ca fiind: „un gest politic ambalat în limbaj tehnic” Pe cifre, lucrurile devin și mai… impresionante: impact estimat: 0,05 – 0,15 lei pe litru, adică aproximativ 1–2% din prețul final. Cu alte cuvinte, suficient cât să nu observi nimic, dar suficient cât să existe o ordonanță.
Costurile reale cresc, dar nu dau bine în ordonanță
Între timp, realitatea din piață continuă să fie ignorată: costurile de transport și distribuție au crescut cu 20-25%, petrolul este mai scump, lanțurile de aprovizionare sunt afectate. „Carburantul se transportă tot cu carburant”, explică Păun, într-o observație care, surprinzător, nu apare în ordonanță.
Dincolo de măsuri „de imagine”, problema reală rămâne lipsa unei strategii. România nu are: transport public eficient, infrastructură pentru mașini electrice, alternative reale pentru cetățeni. „Nu le oferim românilor soluții în acest context”, spune Păun. Dar, din nou, aceste lucruri sunt complicate, costisitoare și durează. Mult mai simplu este să plafonezi ceva.
În loc de concluzie: multă politică, puțină benzină
Într-o perioadă în care prețurile cresc din motive globale, Guvernul României a ales să intervină acolo unde este cel mai ușor: pe hârtie. Rezultatul? O ordonanță care promite mult și livrează puțin. Sau, cum ar spune economiștii, „praful de pe tobă”. Între timp, la pompă, realitatea rămâne aceeași: plinul se face tot cu portofelul gol.
