La aproape un deceniu de la decizia istorică de a părăsi Uniunea Europeană, Regatul Unit pare să caute o nouă formulă de apropiere de Bruxelles. De această dată însă, nu vorbim despre o revenire politică sau instituțională, ci despre o realiniere strict economică, limitată la domenii unde Londra are un interes direct și imediat: agricultura și energia.
Guvernul britanic pregătește un proiect de lege care ar permite alinierea automată a legislației naționale cu anumite standarde europene, în special în sectoare-cheie pentru comerț. Este, în esență, o încercare de a reduce fricțiunile comerciale create de Brexit, fără a reveni în structurile decizionale ale Uniunii Europene.
Agricultură și energie: miza economică
În agricultură, alinierea la regulile UE privind siguranța alimentară, bunăstarea animalelor și utilizarea pesticidelor ar facilita exporturile britanice către piața europeană și ar reduce controalele vamale costisitoare.
În energie, conectarea la piața europeană a electricității și armonizarea politicilor privind emisiile de carbon ar aduce stabilitate, predictibilitate și avantaje economice directe pentru Regatul Unit.
Din punct de vedere pragmatic, această strategie este ușor de înțeles: sunt domenii unde interdependența economică cu UE este puternică, iar izolarea s-a dovedit costisitoare.
Dar de ce nu și cultură, turism, educație?
Problema apare atunci când privim ce lipsește din această abordare. Nu există o dorință clară de cooperare aprofundată în domenii precum:
– cultura și schimburile culturale,
– turismul și mobilitatea cetățenilor,
– educația, cercetarea sau programele comune pentru tineri.
Aceste domenii nu sunt mai puțin importante pentru societate, pentru coeziunea europeană sau pentru cetățeni. Ele sunt însă mai puțin „profitabile” pe termen scurt și implică angajamente politice și sociale mai profunde.
Astfel, Regatul Unit pare să transmită un mesaj clar: vrea beneficiile economice ale UE, fără responsabilitățile și solidaritatea care definesc proiectul european.
Așadar, Uniunea Europeană se află acum într-un punct sensibil. Acceptarea unei astfel de „ancorări selective” riscă să creeze un precedent periculos: un stat din afara UE care accesează avantaje economice majore, fără a face parte din ansamblul valoric, instituțional și politic al Uniunii.
UE nu este doar o piață comună. Este o alianță construită pe reguli comune, solidaritate și cooperare pe multiple paliere. A permite accesul fragmentat, doar acolo unde este convenabil, ar putea slăbi acest fundament.
Ori suntem o alianță pe toate palierele, ori nu suntem deloc
Mesajul care ar trebui să vină dinspre Bruxelles este unul de coerență și fermitate:
cooperarea cu Uniunea Europeană nu poate fi „à la carte”.
Dacă Regatul Unit dorește o relație aprofundată cu UE, aceasta ar trebui să includă nu doar agricultura și energia, ci și dimensiunea economică și culturală, socială și umană a proiectului european.
În caz contrar, UE riscă să devină doar un furnizor de avantaje economice, nu o comunitate de valori și interese comune.
Brexitul a fost o alegere suverană. Consecințele lui nu ar trebui însă „selectate” după conveniență.
