România a reușit, din nou, performanța de a-și minimaliza propria prezență internațională fără să fie constrânsă de nimeni. La Forumul Economic Mondial de la Davos, un spațiu unde statele își calibrează influența, credibilitatea și ambițiile strategice, țara noastră a decis să se prezinte cu o delegație descrisă oficial drept „cea mai consistentă din istorie”. Problema nu este formula guvernamentală în sine, ci semnalul profund derutant transmis prin unele dintre figurile alese să „reprezinte România”.
Într-un context global dominat de competiție economică dură, securitate energetică, reașezări geopolitice și inteligență artificială, România consideră oportun să includă în delegația sa oficială un personaj cunoscut public mai degrabă pentru gesturi de activism performativ și episoade de exhibiționism simbolic decât pentru expertiză economică, diplomatică sau strategică. Mesajul transmis este devastator: nu ne mai luăm nici noi în serios.
Davos nu este un protest de stradă, nici un happening civic și nici o scenă pentru gesturi „alternative”. Este un loc unde se negociază investiții de miliarde, unde statele încearcă să pară predictibile, mature și demne de încredere. A trimite acolo persoane a căror notorietate se bazează pe gesturi de frondă juvenilă nu este un act de curaj, ci unul de auto-sabotaj.
România are economiști respectați, diplomați de carieră, antreprenori cu rezultate reale, specialiști în energie, infrastructură, finanțe sau tehnologie. Are profesioniști care ar putea sta fără complexe la masă cu oricine. Și totuși, din toată această resursă umană, alegem să ne definim printr-o formă de caricaturizare voluntară, ca și cum ne-am cere scuze că existăm și am încerca să compensăm prin auto-ironie ieftină.
Această alegere nu este doar neinspirată, ci simptomatică. Ea trădează un complex de inferioritate instituționalizat, o confuzie periculoasă între reprezentare și spectacol, între seriozitate și „vizibilitate”. România nu este percepută drept „cool” sau „nonconformistă” prin astfel de gesturi. Este percepută ca neserioasă.
În timp ce alte state își trimit la Davos elitele administrative și economice pentru a-și consolida poziția globală, noi ne mulțumim să bifăm prezența și să generăm titluri de presă care stârnesc ridicări din sprâncene. Nu suntem subestimați de alții; ne subestimăm singuri, cu o perseverență aproape îngrijorătoare.
Rău a ajuns România dacă, la un nivel atât de înalt, ajunge să se auto-batjocurească. Nu din lipsă de oameni capabili, ci dintr-o combinație de superficialitate, cinism și dispreț față de ideea însăși de demnitate publică. Când îți tratezi propria reprezentare ca pe o glumă, nu te mai poți mira că nimeni nu te ia în serios.
Suntem demni de milă. Atât.
