Într-o țară în care realitatea pare tot mai des un concept negociabil, fostul candidat la prezidențiale, Victor Ponta, anunță că a primit dosarul de la DIICOT și, odată cu el, revelația supremă: nu doar că pozele din campanie ar fi fost trucate, dar și „autorii morali” ar avea CV-uri impresionante… în administrația publică.
„Am primit, ca persoană vătămată, tot dosarul de la DIICOT! Procurorii și polițiștii și-au făcut datoria! Acum știm autorii morali ai întregii escrocherii”, spune Ponta pe Facebook.
Potrivit acestuia, doi oameni „de bază ai USR”, Ioana Răducă și Liviu Popescu, ar fi orchestrat întreaga operațiune cu poze „fake”, folosind patru actori descriși drept „simpli executanți”, probabil printre puținii din industrie care nu știau că joacă într-un thriller politic.
În centrul poveștii apare și Elena Lasconi, despre care Ponta spune, cu o doză generoasă de ironie, că a fost convinsă să publice imaginile, „în ridicola sa naivitate”, crezând că este consiliată, nu… „plantată”.
Pentru un plus de dramatism, avem și mărturia unui fotograf indignat, Dragoș Ciolac, care povestește cum a fost evacuat din încăpere exact când urma să verifice autenticitatea imaginilor:
„Eu sunt fotograf, am 20 de ani de experiență, arătați-mi pozele, să știu pe ce vorbim. În secunda aia, Liviu Popescu și cu Ioana Răduca m-au dat afară din birou. Au zis, stai liniștit, totul e sub control.” Desigur, în România, când cineva spune „totul e sub control”, e momentul în care îți verifici de două ori portofelul și, eventual, democrația.
Dar adevărata revelație vine abia după: potrivit lui Ponta, cei implicați în această „înșelăciune electorală fără precedent” nu doar că nu au dispărut din peisaj, ci au fost recompensați cu funcții călduțe în stat. Un fel de upgrade profesional pentru creativitate digitală aplicată în campanie.
„Amândoi sunt acum bugetari de lux”, punctează fostul premier, sugerând că în România talentul de a fabrica realități alternative poate fi, iată, o competență transferabilă în administrație.
Într-un moment de logică aplicată, Ponta lansează și o întrebare retorică pentru „oamenii care gândesc”: dacă acești oameni ar fi făcut rău cu adevărat unui candidat, ar mai fi fost recompensați? Răspunsul vine prompt: „BINGO! Simplu!”
În final, miza devine mai mare decât niște fotografii trucate: încrederea în alegeri. Ponta susține că alegerile au fost anulate în 2024 și influențate în 2025 „prin metode murdare”, iar vinovații „se bucură liniștiți”.
O concluzie amară, dar spusă cu aplomb: într-o lume în care imaginile pot fi editate, iar realitatea reinterpretată, singurul lucru care rămâne constant este… suspiciunea.
Restul? Se dezvoltă în funcție de oportunități.
