1 aprilie a venit, anul acesta, cu o glumă proastă pentru bugetul României: aproximativ 3 miliarde de lei de achitat pentru niște vaccinuri care… nu mai vin și de care nici nu mai e nevoie. Nu, nu e o farsă. Este rezultatul unui serial administrativ început în plină pandemie, când logica USR părea să fie în carantină, iar pixurile ministeriale lucrau la capacitate maximă pentru propriile interese.
Decizia Tribunalului de Primă Instanță Francofon din Bruxelles confirmă ceea ce mulți bănuiau: România a cumpărat mai mult decât putea duce. Mult mai mult.
Actualul ministru al Sănătății, Alexandru Rogobete, a descris situația într-un mod elegant. A vorbit despre „lipsa de responsabilitate administrativă” și despre „întrebări legitime”. Tradus din limbaj birocratic: cineva a făcut calcule cu pixul pe genunchi și a ieșit un dezastru de proporții.
Să recapitulăm filmul absurdului:
În 2020 și începutul lui 2021, România semnează contracte pentru zeci de milioane de doze. Până aici, nimic neobișnuit, era pandemie, lumea cumpăra în disperare.
Dar în mai 2021, când deja devenea clar că entuziasmul vaccinării nu va transforma România într-un campion european, cineva decide că soluția este simplă: mai comandăm încă 39 de milioane de doze. Pentru siguranță. Sau pentru o populație paralelă, greu de spus.
Rezultatul? După ce o parte din doze sunt plimbate prin Europa ca turiștii în city-break (Germania, Ungaria), rămân 29 de milioane de doze nelivrate. Dar surpriză: deși nu le-ai luat, tot trebuie să le plătești. Costul acestei lecții de matematică administrativă: 3 miliarde de lei. Echivalentul unui spital regional nou-nouț. Practic, România a mai construit un spital… pe hârtie. Și l-a plătit. Fără să-l aibă.
Iar în centrul acestei povești stă un nume care revine obsesiv când vine vorba de decizii discutabile din pandemie: fostul ministru al Sănătății, Vlad Voiculescu.
Decizia din mai 2021, acel contract mamut pentru 39 de milioane de doze, este astăzi piesa principală din puzzle-ul care a dus la această gaură bugetară. La momentul respectiv, poate părea o mișcare „preventivă”. Astăzi pare mai degrabă o demonstrație de entuziasm administrativ scăpat de sub control.
Deputatul Claudiu Manta a sintetizat situația într-un stil mai puțin diplomatic și mult mai direct: „niște miniștri incompetenți au comandat fără nicio logică, de trei ori mai multe doze de vaccin decât populația țării”.
„Molima useristo-penelistă”
El a vorbit despre „molima useristo-penelistă” care lovește din nou bugetul, făcând trimitere la un tipar deja cunoscut: decizii luate rapid, explicații puține și note de plată care apar ani mai târziu.
„Decizii pentru ei și gașca lor”
Și deputatul PSD, Mihai Fifor, a reacționat dur împotriva Uniunii Salvați România, lansând critici față de modul în care s-au cumpărat dozele de vaccin anti-Covid, după ce statul român a pierdut procesul cu Pfizer: „Suntem buni de plată aproximativ 600 de milioane de euro. Atât ne costă astăzi deciziile luate atunci de usr-iștii Voiculescu și Mihăilă. Două glorii ale plăgii numite USR”, notează Fifor pe Facebook, adăugând: „Decizii pentru ei și gașca lor. Împotriva românilor”.
„Când neaveniți pun mâna pe bani publici”
Liderul senatorilor social-democrați, Daniel Zamfir, a lansat atacuri dure la adresa formațiunii Uniunea Salvați România după ce statul român a pierdut procesul cu Pfizer privind achiziția dozelor de vaccin anti-Covid. „România a pierdut procesul cu Pfizer. Vom plăti 3 miliarde de lei (!!!) plus dobânzi, pentru ca miniștrii useriști ai Sănătății, Vlad Voiculescu și Ioan Mihaila au comandat vaccinuri fără număr”, se arată în mesajul publicat pe Facebook de Daniel Zamfir. „Așa se intampla cand incompetenti si neaveniti pun mâna pe bani publici”, mai spune liderul social-democrat.
În tot acest timp, contribuabilul român joacă rolul figurantului principal: plătește pentru o strategie care, între timp, a devenit studiu de caz despre cum să nu faci achiziții publice în situații de criză.
Desigur, nimeni nu vrea să discute acum despre pandemie sau despre necesitatea vaccinării. Subiectul este mult mai simplu și mai dureros: cum ajungi să cumperi masiv, să folosești parțial și să plătești integral pentru ceea ce nu ai mai luat.
Răspunsul oficial întârzie. Între timp, factura a venit deja. Iar România o plătește. Cu dobândă.
